• Prâslea cel Voinic este mezinul de la curtea împăratului unde cresc mere de aur. Problema apare în momentul în care merele sunt aproape coapte, dar...furate. Hotărât şi motivat de eşecul fraţilor săi, Supereroul Prâslea atinge cunoaşterea şi dreptatea cu ajutorul arcului fermecat şi a cuţitaşului din brâu.

  
  

  Atent la fiecare mişcare, Prâslea cel Voinic îşi calculează cu grijă fiecare apariţie şi face din asta o artă.

  Precizia săgeţilor îi aduce glorie şi victorie după victorie. Nu se mulţumeşte doar cu merele şi cu admiraţia tatălui şi pleacă pe tărâmul celălalt în căutarea hoţilor, ajutat de fraţii săi. Simte că va fi trădat şi apelează la ajutorul Zgripsuroaicei pentru a se întoarce înapoi la împărăţie. În lupta cu zmeii, se foloseşte de puterea proprie, iar în lupta cu fraţii de puterea divină.

  
  

  Mai mult decât o putere fizică, Prâslea se desăvârşeşte pe baza forţei morale şi a spiritului interior. Miza este mare. Încrederea? Şi mai mare.

  
  
  
  

• Înainte de naşterea mezinului, împărăteasa a purtat trei cămăşi diferite – o cămaşă de apă,o cămaşă
  de foc şi o cămaşă de diamant – care aveau să devină hainele noului-născut. Când Prâslea a apărut
  pe lume, cămăşile s-au aşezat pe el, făurindu-i caracterul, oferindu-i inteligenţă, isteţime şi curaj. Într-un
  miez de noapte, când Prâslea se afla în grădină, lângă pomul cu mere de aur, o privire de cristal îl surprinde.

  
  

  O aureolă de foc se ridică în faţa lui, luminând întreaga grădină. Prâslea, fascinat de razele de lumină, se apropie
  şi vede Pasărea de Foc care se înfrupta dintr-un măr de aur. Prâslea se năpusteşte asupra ei, dar Pasărea de Foc începe să cânte, iar trilul ei îl învăluie şi îl opreşte. Perle strălucitoare îi cad din plisc, iar Pasărea de Foc îl îndeamnă pe Prâslea să le înghită. Astfel, el obţine puterea metamorfozei în foc. Pasărea îi oferă o pană de argint, spunându-i că atâta timp cât o va purta la el, va înţelege graiul păsărilor. Îi oferă şi o pană de aur, care îl va ajuta să transforme materia în orice formă de realitate obiectivă, reflectată de puterea gândului său.

  
  

  Prâslea îi mulţumeşte, dar Pasărea de Foc îi cere în schimb una dintre cămăşile sale, cea de foc. Încă tânăr şi naiv, Prâslea i-o oferă, pierzându-şi astfel puterea de a reînvia din cenuşă, asemeni păsării Phoenix, putere încă străină lui. Căpătând o forţă nouă, Pasărea de Foc se preschimbă într-un bulgăre de flăcări, luminând întregul ţinut, ca un soare nocturn, apărut din neant. Se pierde apoi în văzduh, lăsând o urmă de cenuşă lângă pomul cu mere de aur. Prâslea înţelege însemnătatea cămăşii de foc şi regretă că a oferit-o. Îşi promite să o găsească, ţinând secret faptul că nu o mai are. Puterea diamantului şi a apei îl vor ajuta să recupereze puterea focului.

• Pasărea de Foc se va întoarce în fiecare an la pomul cu mere de aur, căci acestea îi hrănesc
  frumuseţea şi strălucirea, dar ea va găsi de fiecare dată pomul gol. Puterea ei va scădea,iar renaşterea
  din cenuşă va deveni din ce în ce mai fadă. Convins că Pasărea de Foc este hoţul merelor de aur,Prâslea
  îl roagă pe împărat să vegheze pomul, hotărât să-şi recupereze cămaşa de foc. Rănind tâlharul, el doreşte
  să pornească în căutarea lui. Coborând în prăpastia abruptă, el descoperă un nou tărâm, în care alte făpturi îi
  devin duşmani. Cei trei zmei, cu care Prâslea se luptă, sunt hoţii unor trei frumoase fete din lumea lui. Iar cel de-al treilea zmeu este hoţul real al merelor de aur, singurele din întreaga lume. Prâslea îi înfruntă şi salvează fetele, dar el intuieşte o nouă primejdie, venită din partea fraţilor săi...

• Într-o noapte înstelată, Prâslea se plimba prin grădina tatălui său, cum obişnuia să facă des, meditând
  uneori la rostul său. O ploaie cosmică se revarsă din cer. Prâslea se ascunde sub mărul care abia
  înflorise. Cinci stele se aprind puternic pe cer, înfăţişând o pasăre, care părea să arate într-un loc anume,
  într-un colţ al grădinii.

  
  

  Prâslea, curios din fire, fuge în acel loc. Un arc vechi stătea aşezat în iarba crescută. Prâslea îl ridică uşor, iar arcul se luminează, strălucind mai puternic decât întregul cer înstelat. Prâslea auzise de legenda arcului lui Apollo, lăsat în această lume, care îşi atinge de fiecare dată ţinta. Lângă arc se afla o tolbă cu săgeţi. Prâslea ia o săgeată şi-şi alege apoi o ţintă îndepărtată, o cioară care zbura în văzduh. Prâslea trage, iar cioară cade la picioarele lui. Era într-adevăr arcul fermecat al lui Apollo, iar fiecare săgeata avea scris cifrul destinului acelei ţinte către care se îndreaptă. Cu acest arc şi cu un cuţitaş de brâu, primit de la împărat, Prâslea cel Voinic este pregătit să înfrunte orice situaţie precară în care destinul îl aşează.

• Prâslea se avântă fără frică în fiecare acţiune a sa care-l pune faţă în faţă cu noi provocări. El este
  singurul care are curajul să pătrundă pe tărâmul celălalt, reuşind să înfrunte zmeii şi să-şi găsească
  apoi calea în lumea din care a plecat. Prin intuiţia şi inteligenţa sa, reuşeşte să separe binele de rău,
  realizând că răul poate sălăşlui până şi într-un frate care poartă de cele mai multe ori peceta binelui şi
  totodată binele poate sălăşlui într-o zgripţuroaică din altă lume, care se regăseşte în simbol al răului.

  
  

  Misiunea lui se schimbă mereu pentru că el este într-o permanentă căutare şi fiecare nouă provocare naşte în el dorinţa de a învinge şi înfrunta primejdii şi de a-i salva pe cei nevinovaţi. El este poate cel mai uman dintre eroi, sacrificându-şi din binele său pentru binele celorlalţi. Moartea pentru el este o carte pe care ştie că nu o va trage prea curând, pentru că atâta timp cât acţiunile şi gândurile sale vor rămâne curate, el va fi protejat de forţele divine. Misiunea lui secretă este să recupereze cămaşa de foc, oferită acelei Păsări de Foc în tinereţe. El apreciază darurile primite de la pasăre, dar ştie că acestea nu pot înlocui darurile primite de la mamă, de aceea căutarea lui nu va înceta până când diamantul, apa şi focul nu se vor reuni.

  
  

Comentarii